Schengen DA, dar NU pentru PĂRINȚI!

[UPDATE]: pe siteul Secretariatului general al Guvernului este publicată acum o versiune modificată a ordonanței, versiune care nu mai conține prevederile inițiale referitoare la necesitatea unei autorizații scrise. Vom vedea zilele următoare în Monitorul oficial care este versiunea adoptată de Guvern.

Ești părinte, ai copii minori și te bucuri că de la 1 aprilie 2024 nu mai stai cu copiii la coada (și) la pașapoarte la aeroport? Ghinion! Statul român s-a gândit că în cazul tău nu se vor aplica noile reguli Schengen și că trebuie să prezinți în continuare documentele de călătorie, atât ale tale cât și ale copiilor!

Mai exact, conform unei noi ordonanțe de urgență aflate în proces de avizare, TOȚI minorii sub 16 ani însoțiți de adulți vor avea nevoie de o AUTORIZAȚIE să călătorească în spațiul Schengen! Da, ați citit bine, TOȚI MINORII SUB 16 ANI nu vor mai putea călători în spațiul Schengen decât cu o autorizație SCRISĂ, emisă înainte de călătorie de către Politia de frontieră română! Indiferent dacă sunt însoțiți de ambii părinți sau nu! Te gândeai că integrarea în spațiul Schengen te va ajuta să nu mai stai cu orele prin aeroport cu copiii? Ghinion din nou pentru că autorizația se eliberează într-un interval cuprins între 1 oră și 12 ore înainte de călătorie într-un “spațiu amenajat” al poliției de frontieră din aeroport sau port, deci va trebui să ajungi cu minim 2-3 ore înainte de plecarea avionului ca să ai timp să stai la coada la “autorizare”.

Ești cu copiii la mare în România și vrei să faci o excursie cu ei până în Bulgaria cu vaporașul? Ghinion din nou pentru că vei avea nevoie tot de o autorizație pe care o vei putea obține de la “cel mai apropiat punct de trecere a frontierei”. De ce să fie simplu când poate fi complicat?

Continuă lectura Schengen DA, dar NU pentru PĂRINȚI!

“Impotența electorală” și egalitatea între cetățeni

Guvernul Orban s-a descurcat onorabil până la un anumit punct, după părerea mea, în efortul de gestionare a pandemiei. Spun onorabil pentru că ar fi putut face mult mai multe și poate cu mai multă eficiență. Sunt convins că toți cei angrenați în gestionarea pandemiei au făcut și numeroase greșeli care au dus la creșterea numărului de îmbolnăviri, dar, în condițiile date, au făcut ce au putut, mai ales la începutul pandemiei.

Însă după primele două luni de pandemie, luni în care numărul celor infectați și/sau decedați era scăzut în special datorită restricțiilor puternice de circulație impuse și numărului mic de pacienți testați, odată cu terminarea stării de urgență și cu începerea relaxărilor situația pare că a ieșit de sub control. De câteva săptămâni, conform raportărilor oficiale, numărul zilnic de noi cazuri depășește 1000 de persoane, numărul celor internați la ATI crește într-un ritm destul de susținut, iar, din păcate, numărul deceselor este pe același trend. Ce s-a schimbat și ce nu mai funcționează?

În primul rând s-au ridicat restricțiile de circulație. Era evident pentru oricine că, odată ridicate restricțiile, numărul de cazuri va crește. Și era oarecum logic ca guvernul să ridice restricțiile, având în vedere faptul că nu poți reține la infinit cetățenii în propriile case. Este utopic să gândim că s-ar fi putut continua la nesfârșit situația în care trebuia să completezi declarație pe propria răspundere ca să te duci la cumpărături dacă aveai nevoie să iei ceva de mâncare și câteva medicamente pentru tine și pentru familia ta. Însă de la restricțiile severe din martie-aprilie s-a ajuns acum la situația în care senzația este că nimeni nu mai respectă nicio regulă, iar guvernul nu vrea sau nu (mai) are nicio pârghie să impună respectarea regulilor.

Cum s-a ajuns aici? Simplu: printr-un cocktail de vid legislativ, decizii ale Curții constituționalecampanii de dezinformare în masă, jocuri politice și, evident, greșeli fenomenale ale guvernului. Greu de apreciat care a fost influența oricăruia dintre acești factori, dar la final, în loc să scadă numărul celor infectați s-a întâmplat exact opusul, iar acum ministrul sănătății caută soluții pentru a putea interna cat mai multi pacienți la ATI.

Ce poate face guvernul pe termen scurt și mediu? Probabil ar avea anumite pârghii – cum ar fi reinstituirea unor restricții, carantinarea strictă a unor localități, închiderea locurilor în care nu se respecta distanța între persoane (incluzând aici și plaje), izolarea forțată a unor cetățeni infectați care nu respecta regulile și care sunt un pericol la adresa celorlalți cetățeni și altele. Mai importantă decât ce ar putea face guvernul este întrebarea dacă guvernul va adopta vreo măsură nepopulară în viitorul apropiat. Iar răspunsul este, în opinia mea, nu…

Eu preconizez că guvernul nu va adopta masuri extrem de stricte până la iarna pentru că suferă de “impotența electorală” – în toamna aceasta sunt alegerile locale și cele parlamentare, iar guvernul știe că oricare măsură nepopulară adoptată se resfrânge automat în scăderea numărului de voturi pe care le va primi. Este, din păcate, o logică simplă, dar cinica – orice măsură sanitară impusă cu forța generează o reacție de nemulțumire a populației, prin urmare afectează imaginea partidului care guvernează. 

Continuă lectura “Impotența electorală” și egalitatea între cetățeni

„E doar o hârtie…”

O văd. Este ea. Nu o cunosc, nu mă cunoaște. Corporatistă/femeie de afaceri, brunetă, 35+, drăguță, într-o rochie de vară nici prea lungă nici prea scurtă, iese de la Mega Image și se urca într-un Audi A3. Înainte să închidă ușa aruncă o hârtie mototolită (probabil bonul) pe jos. Hârtia se rostogolește și intră într-o baltă mică aproape de mașina ei. Ajung și eu lângă ea și îi spun:

– V-a căzut ceva din mașină…
Ea deschide geamul și îmi răspunde:
– Da, e doar o hârtie.

Și ea, și eu știm că, de fapt, ea a aruncat hârtia din mașină, nu a căzut, dar ea nu vrea să recunoască, așa că eu continui:
– Adică ați aruncat hârtia intenționat. Eu credeam că v-a căzut așa, fără să știți.
– Da, e o doar o hârtie, repetă ea…. Ce vreți de la mine, să mă dau jos și să o ridic?
– Da.

Expresia feței i se schimbă dramatic. Adică cum, să ridice ea hârtia de pe jos? Ea?!? Tocmai ea? Ea, care conduce un Audi de câteva zeci de mii de euro, să se dea jos și să ridice de pe stradă o hârtie? O amărâtă de hârtie care nu are nicio valoare? Să fie ea nevoită să curețe mizeria pe care tot ea a generat-o? Se uita la mine de parcă i-aș fi cerut să se mărite cu mine.

Continuă lectura „E doar o hârtie…”

CFR Călători și critica constructivă

Ieri, domnul Iosif Szentes, directorul CFR Călători, a văzut un vagon de călători care era murdar și avea tapițeria ruptă, deși era proaspăt reabilitat, și a a declarat:

Arată jalnic, nu aşa trebuie să arate un vagon care timp de 2 ani şi jumătate a trebuit să circule şi să ofere condiţii decente pentru călători. Nu sunt mulţumit, i-am chemat pe toţi directorii mei din central.

Astăzi domnul Iosif Szentes nu mai este directorul CFR Călători. Mandatul domniei sale a ajuns la final. Comunicatul de presă emis de CFR Călători informează că, miercuri 21 martie 2018, Consiliul de Administrație l-a desemnat pe domnul Leon Bărbulescu în funcția de Director General al companiei, pentru o perioadă de patru luni.

Se pare că domnul Szentes nu a mai avut timp să organizeze întâlnirea cu toți directorii “din central” pentru a lămuri de ce arată așa un vagon proaspăt reabilitat.

Cu ranga în trafic, la intimidare

Un cetățean nerăbdător și foarte nervos depășește pe contrasens coloana de mașini oprită la semafor. Evident fără a avea acest drept. Pe sensul opus circulă regulamentar un șofer care nu vrea să se dea la o parte din calea individului supărat și, astfel, ajung față în față. Cetățeanul nerăbdător devine și mai nervos și iese din mașină cu o rangă în mână, în scop de intimidare. Speriat probabil de camera de bord care era în funcțiune, din fericire, nu își duce la capăt amenințarea cu bătaia, intra înapoi în mașină, ocolește prin stânga mașina care i-a blocat drumul și pleacă mai departe.

Poliția vede imaginile care circulă în mediul online, îl identifică pe cetățeanul nervos și emite un comunicat de presă. Surpriză: individul este agent de poliție!

Modificări la calculul CAS

Dacă ești angajat trebuie să plătești CAS calculat la salariul întreg, indiferent dacă ai salariul la nivelul salariului minim pe economie sau ai cel mai mare salariu din evidențele Fiscului.

În schimb, dacă ai venituri din activități independente atunci plătești CAS calculat la nivelul salariului minim pe economie, indiferent de veniturile pe care le încasezi. Prin urmare avocații, arhitecții, cântăreții și ziariștii care lucrează pe cont propriu vor plati CAS la un nivel similar cu paznicii, deși primii încasează lunar sume pe care ultimii nu reușesc să le încaseze nici într-un an de muncă.

Eu presupun că sunt două posibile cauze pentru implementarea acestei discrepanțe majore privind taxarea muncii: ori Fiscul nu este capabil sa stabilească corect suma de plată pentru CAS provenită de la contribuabilii care desfășoară activități independente și atunci se mulțumește să primească măcar suma minimă, ori Guvernul dorește să calmeze spiritele prin scăderea​ mascată a taxelor pentru cei care desfășoară activități independente, știut fiind faptul că cei mai vocali contestatari ai unui Guvern în funcție sunt avocații implicați în societatea civilă și ziariștii…

Şi tot Cioloş e de vină… (II)

Motivul nr.2: Indemnizația pentru mame

Indemnizația lunară pentru creșterea copiilor (cunoscută drept indemnizația pentru mame) are o istorie lungă și foarte zbuciumată. A fost mărită, micșorată și plafonată de mai multe ori, în funcție de constrângerile bugetare și de politicile legate de natalitate pe care le-a avut fiecare guvern. Au existat momente când aceasta era plătită doar pentru primele 12 luni de la nașterea copilului, apoi a fost modificată perioadă la 24 de luni, a fost plafonată suma pentru cel de-al doilea an sau aveai de ales dintre plata unei sume mai mari și puteai fi în concediu de creștere și îngrijire copil doar un an sau acceptai o sumă mai mică care era plătită pentru doi ani.

Nu mai puțin de 9 (nouă) acte normative au modificat OUG 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Având în vedere că acest act normativ a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011 ajungem la concluzia că în cei 6 ani și jumătate de existență a fost modificat, în medie, cam o dată la 9 luni! Din moment ce diverse metode de calcul și algoritmi au afectat această indemnizație, modificând câteodată și perioada de timp pentru care se acordă, viitorii părinți s-au lovit tot timpul de impredictibilitatea acordării acesteia! Mai mult decât atât, în special din cauza modificărilor legislative haotice, au existat o sumedenie de cazuri în care de la momentul confirmării sarcinii și până la momentul plății efective a indemnizației modul de calcul și de plată a acesteia să fie modificat radical, nu intotdeuna în beneficiul părinților!

Suntem din nou în anul 2016, an electoral cu mare miză – alegerile parlamentare. Într-un asemenea context politic favorabil este bine să adopți o lege care să reglementeze viitorul țării într-un mod optimist. Și ce poate fi mai optimist decât nașterea și creșterea copiilor? Prin urmare Parlamentul adoptă o lege care modifică din nou modul de calcul al indemnizațiilor pentru creșterea copiilor, eliminând plafoanele stabilite anterior. Se stabilește și o cotă – 85% din veniturile impozabile avute în 12 luni consecutive înainte de naștere. Fără limita maximă, indiferent de suma ce urmează a fi plătită viitorilor beneficiari.

Continuă lectura Şi tot Cioloş e de vină… (II)

Şi tot Cioloş e de vină… (I)

Zilele acestea, în care mulți români încă mai sunt în concediu, sunt mai puțin potrivite pentru dezbateri politice și economice. Oamenii sunt cu gândul încă la vacanță, iar cei care din diverse motive nu pot avea vacanță, se gândesc mai degrabă la diverse metode de a se se relaxa. Prin urmare nu se întrevăd proteste masive împotriva faptului că de la 15 septembrie și apoi de la 1 octombrie se va mari acciza de două ori la combustibil, mărire care va genera scumpiri în lanț, în special la alimente. Așadar să reținem că nu mai scad taxe, ci se măresc! Și chiar în două tranșe…

Cum actualul guvern nu poate fi făcut responsabil pentru precaritatea bugetului disponibil, din moment ce acesta respectă întocmai programul de guvernare, este necesar să identificăm care sunt motivele reale pentru care guvernul Tudose este nevoit să modifice prin ordonanță de urgență Codul Fiscal cu aplicabilitate aproape imediată, deși modificările fiscale ar trebui să fie efectuate cu cel puțin 6 luni înainte de intrarea lor în vigoare.

Motivul nr.1: Supraacciza, “taxa pe stâlp” și scăderea cotei de TVA

Începând cu 1 ianuarie 2017 au fost eliminate două taxe introduse de guvernul Ponta: supraacciza de 0,07 Euro din prețul de vânzare a carburanților și infama taxa pe construcții speciale, denumită popular “taxa pe stâlp”. Deși supraaciza nu și-a atins scopul initial – și anume investirea banilor colectați în infrastructură, în special cea rutieră – și a generat efecte nedorite în economie prin scăderea consumului de carburanți, banii colectați au fost de ajutor la încadrarea în marja stabilită pentru deficitul bugetar, fiind folosiți probabil și pentru plata pensiilor și a salariilor.

Continuă lectura Şi tot Cioloş e de vină… (I)

1 plus 1 fac 2, care împărțit la 2 face aproape 0,5

Despre venitul gospodăriilor și impozitarea acestora s-a vorbit prea puțin în campania electorală de anul trecut. Modificarea modului de impozitare a veniturilor este inclusă în programul de guvernare, dar o dezbatere reală asupra acestui subiect nu a fost niciodată realizată până acum. Este drept că în campania electorală s-au analizat mai degrabă subiecte de cancan gen Cioloș este fiul lui Soros sau USR-ul este finanțat din banii ocultei mondiale. Așa că abia acum Guvernul României prin ministerul de finanțe ne-a prezentat care este propunerea de impozitare a veniturilor gospodăriilor.

După ce am citit întreg documentul disponibil on-line și care este prezentat drept o variantă de lucru oficială, am decis să verific cât de adevărată este afirmația din campania electorală conform căreia niciun salariat nu va plăti mai mult prin modificarea sistemului de impozitare, ba chiar toată lumea va fi în câștig datorită sistemului de deduceri inclus în noul sistem.

Așadar am luat că referință o gospodărie care are doar doi membri (ex: soț și soție) și trei valori medii ale câștigului lunar pe care cei doi l-ar putea avea. Pentru simplificarea calcului am presupus că cei doi membri ai gospodăriei au salariile identice, iar nivelul acestora este constant pe timpul anului.

Am ales trei valori de referință: 2.000 de lei, 5.000 de lei și 9.000 de lei. Motivația pentru care au fost alese aceste valori este simplă:

  • 2.000 de lei este o sumă ceva mai mică decât actualul salariu mediu net pe economie (sursa: Institutul Național de Statistică), iar această sumă va fi peste câțiva ani mult mai apropiată de salariul minim pe economie dacă se vor implementa creșterile anunțate ale salariului minim.
  • 5.000 de lei este aproximativ salariul mediu brut al unui angajat în sectorul public din România, conform calculelor efectuate de Consiliul fiscal. În măsură în care se va implementa legea salarizării unice propusă de partidul de la guvernare, atunci acest nivel al salariului mediu este de presupus că va crește.
  • 9.000 este sumă aproximativă a unui salariu de 2.000 de Euro, nivel despre care, tot în campania electorală, s-a discutat că ar fi un deziderat pentru cetățenii considerați în clasă de mijloc a societății.

Continuă lectura 1 plus 1 fac 2, care împărțit la 2 face aproape 0,5

Salamul, tramvaiul și educația

Unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le fac atunci când folosesc transportul în comun de suprafață este faptul că întâlnesc diverși oameni, fiecare diferit și fiecare fascinant în felul său. În plus folosirea autobuzelor, tramvaielor sau a troleibuzelor îmi dă ocazia să radiografiez nivelul de civilizație și de bună creștere pe care o parte din conaționalii noștri o manifestă în public, nivel care de cele mai multe ori este foarte bun. Evident că există și excepții care merită povestite și care devin apoi un subiect de articol, așa cum este situația de mai jos.

Acum câteva săptămâni mă îndreptam spre casă cu tramvaiul. Cum ora era relativ înaintată – după 21- tramvaiul era aproape gol, iar călătorii erau dispersați pe toată lungimea lui. Părea că va fi încă un drum simplu și fără nimic de povestit către casă. Dar n-a fost să fie așa pentru că pe la mijlocul drumului se urcă în tramvai două domnișoare, având în jur de douăzeci de ani fiecare, îmbrăcate normal și fără a ieși cu nimic în evidență. Probabil că nici nu le-aș fi observat prezența dacă s-ar fi comportat altfel și nu ar fi început să vorbească foarte tare imediat ce s-au urcat în tramvai. Și poate că aș fi ignorat și faptul că vorbesc între ele foarte tare dacă limbajul folosit nu mi-ar fi atras atenția în mod neplăcut. Având în vedere că s-au așezat chiar pe locurile din fața mea nu am avut cum să nu aud următorul dialog fascinant:

– Auzi, fată, o mai știi p’aia de-a venit fratimiu cu ea la petrecerea de revelion?
– Da, fată, una brunetă cu ochii vineți.
– Așa e, fată, o proastă de-o agățase fratimiu cu câteva zile înainte ca să aibă și el cu cine să petreacă de anul nou. Nici nu știu unde i-a fost mintea de a venit cu handicapata aia la petrecere. Cu’așa o proastă nu ieși în oraș, o ții acasă să nu râdă lumea de tine.
– Așa, și? Ce-i cu ea?
– Auzi, tu, fată, cică s-a îndrăgostit de fratimiu și vrea să se mărite cu el. Fată, cu fratimiu, ai înțeles?!? Păi are handicapata aia față de fratimiu? Fratimiu e student, are educație, pe când proasta e încă la liceu. Și nici nu știe să zică bună ziua că ieri am ieșit cu ei în oraș și nici nu m-a salutat. Și în plus e și îngâmfată – vorbeam cu ea și se făcea că nu mă aude. Eu i-am zis lu’ fratimiu s-o lase în pace pe proastă, dar și ăsta cică e îndrăgostit. Auzi tu la el – îndrăgostit de ea. Păi nu putea și el să își aleagă una mai civilizată și educată?
– Ba da, cum să nu. Sunt atâtea fete bune și el o alege tocmai pe rapandula aia…
– Da, fată, să leșin, nu alta, când am auzit.
– Și ce-ai de gând să faci?
– Nu știu, fată, ce să fac acum, dar sigur găsesc eu ceva. Nu pot să-l las pe fratimiu să se însoare cu o proastă needucată…

Continuă lectura Salamul, tramvaiul și educația